Resursele şi limitările românilor

 


Dorin Bodea, Senior Consultant, Result Development

Un proverb românesc spune că „adevărul umblă cu capul spart“.
Care este adevărul despre noi românii?
Care sunt resursele şi limitările noastre?
Care sunt aspiraţiile pe care dorim să le împlinim?
Iată câteva întrebări la care căutăm răspunsuri „adevărate“.


Studiul Result Development asupra a 1132 de români a evidenţiat următoarele caracteristici culturale ale „sufletului românesc”, grupate în trei categorii: resursele, limitările şi aspiraţiile selfului românesc:
Resursele selfului românesc se referă la atributele culturale cu valenţe pozitive, definitorii pentru majoritatea românilor. În privința acestor resurse există similarităţi sau diferenţe foarte mici între percepţia faţă de sine şi cea faţă de ceilalţi. Cu alte cuvinte, resursele selfului românesc sunt exprimate prin coerenţa, congruenţa şi consistenţa percepţiilor participanţilor faţă de sine şi faţă de ceilalţi români. Resursele exprimate cu cea mai mare intensitate de participanţi sunt:

1. spiritul de familie şi ospitalitatea;
2. libertatea şi independenţa;
3. inteligenţa;
4. creativitatea şi inovarea, spontaneitatea, înclinaţia spre distracţie;
5. dorinţa de schimbare, îndrăzneala, curajul, competitivitatea;
6. criticismul (şi centrarea pe probleme).


Limitările selfului românesc reprezintă caracteristicile culturale cu valenţe negative, care sunt potenţiale limitări sau puncte slabe exprimate prin comportamentele românilor de zi cu zi. Limitarile selfului românesc sunt generate de diferenţele cele mai mari înregistrate între percepţia faţă de ceilalţi români şi cea faţă de sine. Astfel, limitările selfului par favorabile celorlalţi şi mai puţin nouă înșine. Dar modul în care îi vedem pe ceilalţi este şi modul în care ne văd ceilalţi pe noi înşine. Cu toții suntem români și formăm comportamentul colectiv românesc, identificându-ne cu calitățile dorite și blamându-i slabiciunile. Limitările potenţiale ale selfului românesc exprimate cu cea mai mare intensitate sunt următoarele:

1. dorinţa de a fi şef (de a avea puterea), tendinţa de a ne crede mai deștepţi, dorinţa de a fi lăudați (foamea de laude), tendinţa de a imita, linguşeala, încăpăţânarea;
2. tendinţa spre bârfe, scenarii şi jocuri politice, tendinţa de a trăda;
3. tendinţa de a invidia, spiritul de posesiune;
4. pasivitatea şi inclinaţia spre neimplicare, neasumarea responsabilităţii, tendinţa de a căuta ţapi ispăşitori, superficialitatea („merge şi aşa“), comoditatea, lenea;
5. fatalismul („aşa a fost să fie“), resemnarea, tendinţa de a ne plânge de milă, credinţa în superstiţii;
6. tendinţa de a lua lucrurile personal şi comportamentul agresiv (nervozitatea).

Aspiraţiile selfului românesc se referă la caracteristicile culturale puternic dezirabile la nivelul societăţii româneşti. Aceste atribute sunt favorabile sinelui și marchează diferenţele cele mai mari dintre percepţia față de sine şi cea faţă de ceilalţi români. Aspirațiile cele mai intens exprimate de către participanți includ următoarele caracteristici culturale:

1. comportamentul civilizat şi simţul civic (responsabilitatea socială);
2. integritatea (valorile şi principiile morale puternice), loialitatea, respectul faţă de
reguli;
3. perfecționismul (tendinţa de a atinge perfecţiunea), standardele personale înalte,
perseverenţa, competenţa, disciplina;
4. deschiderea spre învățare, orientarea către viitor;
5. colaborarea, cooperarea;
6. siguranţa, stabilitatea.

Ce facem cu resursele noastre?
Ce facem cu limitările potenţiale?
Ce facem cu aspiraţiile noastre de români?

Vă invit să răspundem la aceste întrebări în cartea Românii, un viitor previzibil?, deși adevăratul răspuns constă în modul în care ne comportăm în fiecare zi.

Share